Între adevăr și mituri urbane.
S-au spus multe. S-au scris multe. Unele adevăruri, altele jumătăți de adevăruri dar și foarte multe prostii.
A venit momentul și pentru punctul meu de vedere.

Experiența PSD
În 2012 când m-am întors de la Sibiu, după masterat, alianța USL ocupa aproape întreaga scenă politică românească și implicit la noi în Târgu Neamț (aproape la fel ca acum). La momentul respectiv, mai mulți prieteni de-ai mei din copilărie s-au înscris la PSD la tineret. Le-am urmat îndemnul și m-am înscris și eu cu ei, în speranța că împreună vom avea șansa să mișcăm câte ceva pentru orașul nostru. Că n-aveai unde în altă parte. Organizația TSD era formată dintr-un președinte și restul vicepreședinți. Evident că am primit și eu această titulatură, odată ce am pășit înăuntru, fără să fi avut vreun merit deosebit. Era un fel de “pachet de bun venit”.

Îmi amintesc că am fost în formula asta la un meci de fotbal cu scop caritabil și la câteva întâlniri, până când a venit Ionel Arsene (pe atunci deputat cred). Știam cine e, cum evoluase activitatea sa profesională până la cea politică. Se agita pe acolo, dădea din mâini și ne explica nouă cum ar trebui să fim și ce ar trebui să facem și am decis destul de repede că pentru un astfel de om nu merită să îmi irosesc timpul. Pe actualul primar Daniel Harpa nici nu cred că îl știam atunci, nu mai țin minte exact. Multă lume nu îl știa. Poate doar din vedere.

Cu toate astea, nu am ocupat nicio funcție la stat numit de PSD. Nu am fost ales de cetățeni pe nicio listă cu nume de la PSD în cadrul unui proces electoral. Toată activitatea mea în TSD s-a rezumat la a fi prezent acolo unde am fost chemat. Ședințele m-au plictisit îngrozitor. Pentru că era vorba doar de găști, despre “ai noștri și ai lor”,  interese de grup și nimic despre oraș sau despre cetățean. Îmi venea să mă ridic în picioare și să îi întreb, dar mi-am dat seama repede că nu are rost. Și am renunțat să mă mai duc.

Experiența Pro România
La începutul lui 2019 am intrat în Pro România. M-am bucurat că am șansa să formez o echipă de oameni tineri de la zero, alături de care să mă implic pentru orașul nostru. Și rezultatele au început să se vadă destul de repede. În urma campaniei pentru europarlamentare, scorul pe care l-am obținut la Târgu Neamț a fost mult peste media națională a partidului.

Când Victor Ponta și Călin Popescu Tăriceanu (Președinte ALDE și remorcă a PSD-ului) au decis să meargă împreună la prezidențiale, a fost primul meu semnal că lucrurile nu sunt în regulă. Puteți spune ce vreți despre Pro România, dar aveau câțiva oameni capabili la vârf cu care am fi putut intra în această cursă, cu șanse mult mai mari decât Mircea Diaconu. Spre exemplu, eu am tot sperat că va candida Corina Crețu, care e de cu totul alt calibru și chiar în PSD fiind în trecut, s-a zbătut pentru România.

Când au luat această decizie cel puțin bizară, m-am dezis imediat, mi-am anunțat nemulțumirea în social media și am anunțat că voi sta pe tușă la alegerile respective și că echipa mea nu va ieși să facă o campanie cot la cot cu ALDE, pentru candidatul “UN OM”. Și așa a fost. Membrii Pro România de la Târgu Neamț au fost în secțiile de votare, am fost și le-am dus de mâncare, am urmărit cu mult interes ca orice cetățean procesul electoral, dar toată campania de la noi din oraș a fost făcută de ALDE. Sau a venit echipă de la Pro România din Piatra Neamț. Nu știu sigur, cert e că au apărut prin oraș afișe cu Mircea Diaconu pe care nu le-am lipit noi.

Nu am avut nici cea mai mică bănuială că mesajul meu de revoltă va fi preluat de site-urile de știri din toată țara și chiar de televiziuni. E posibil ca o parte din organizațiile care s-au dezis ulterior de această alianță, să fi fost cumva inspirate și de gestul meu. Nu știu sigur. Câteva exemple de articole mai jos:

Știri pe surse – Revoltă în Pro România: O filială importantă anunţă că se opune alianţei cu ALDE şi nu îl susţine pe Mircea Diaconu
Libertatea – Revoltă în Pro România. O filială nu susține nici alianța cu ALDE, nici candidatura lui Mircea Diaconu
Evenimentul zilei – Tăriceanu și Ponta au pus, prin delegați, bazele unei alianțe soft
DcNews – Pro România Tîrgu Neamţ nu îl susţine pe Mircea Diaconu la alegerile prezidenţiale şi nici alianţa cu ALDE

După ce a trecut campania, Victor Ponta a început să dea semne că negociază cu PSD-ul, partid cu care care eu lămurisem cu mulți ani în urmă că nu rezonez. A fost un talmeș-balmeș de informații atunci în media. Ba făceau alianță. Ba nu mai făceau. Ba prelua Ponta PSD-ul. Ba îl trimiteau PSD-iștii la plimbare. Mi s-a părut deranjant și degradant să vezi un om din vârful unui partid cum aleargă în disperare după putere și e gata să vândă pe toată lumea doar pentru ambițiile lui personale. În perioada aia începusem să merg și pe la ședințele de consiliu local. Îmi amintesc chiar că la una dintre ele a venit primarul în funcție și a făcut o glumă foarte proastă, întrebând dacă ne-am dus acolo să semnăm o alianță. M-am simțit jignit peste măsură și i-am oferit răspunsul ulterior pe Facebook. Ne-au mai și pozat din unghiul potrivit ca să transmită public ideea că noi de fapt am fi prieteni și că toată critica noastră la adresa lor e doar de fațadă.

În tot acest context, am decis să părăsesc Pro România. Și nu am plecat singur, ci cu o parte importantă dintre membrii echipei formate de mine. Nu au plecat toți. O parte au rămas pe poziții până acum la locale, când o nouă alegere nefericită a candidatului i-a facut și pe ei să renunțe. Chiar dacă putem spune că am fost un lider de facto în tot acest timp – cel care punea mâna pe telefon și îi chema pe toți, în Pro România nu am avut oficial vreo funcție de conducere, deoarece partidul întârziase cu alegerile / numirile. Urma probabil să fiu numit, dar asta nu a contat când am luat decizia de a pleca. Nu am ocupat vreo funcție publică numit sau trimis de Pro România. Nu am candidat și nu am obținut voturi în numele acestui partid, pentru o funcție anume sau pe vreo listă, deci nu aveam cum să dezamăgesc electoratul. Mai jos, mesajul meu, preluat din nou de presa națională:

Capital – Ponta e în stare de șoc. Plecări în masă de la Pro România
B1 – Vremuri GRELE pentru Victor Ponta. Mai mulți membri Pro România negociază trecerea la USR: ‘Ponta pare că și-a pierdut complet mințile’ / Ce spune tabăra lui Dan Barna
Cotidianul – Altă lovitură pentru Victor Ponta: „Și-a pierdut complet mințile”

(Semi)Episodul USR

Când am plecat din Pro România, am discutat cu oamenii să vedem care sunt opțiunile. Eram deja închegați ca echipă. Ceva activități aveam în spate. Mai aveam încă multe de arătat și multe de făcut. Cele trei soluții care au rezultat din discuții au fost:
– Mergem mai departe ca simpli cetățeni și ne implicăm civic, facem tot ce putem pentru orașul nostru, fără politică (lucru care de altfel s-a și întâmplat până la urmă);
– Fondăm un partid local – auzisem că mai există și altele, dar nu aveam nici cea mai mică idee de unde să începem;
– Mergem la un alt partid.

Din discuțiile mele cu fiecare dintre membrii echipei, majoritatea înclinau către USR. În plus, există în jurul nostru și oameni pe care am fi vrut să îi aducem în echipă, care nu au acceptat să intre în Pro România, dar au spus că în USR ar fi dispuși să vină. USR e în zilele noastre un partid relativ puternic la nivel național, dar când am plecat noi din Pro România, avea o echipă la Târgu Neamț foarte foarte slabă.

Am inițiat o discuție cu Iulian Bulai. Trebuia să fie doar o simplă discuție în urma căreia să decidem dacă avem viziune și valori comune. Nimic mai mult. A existat întâi un schimb de apeluri , apoi ne-am văzut la Târgu Neamț. Am avut o discuție în mașină, strict de principiu. El mi-a explicat că USR de regulă nu primește oameni de la alte partide, ceea ce auzisem și eu din alte surse. Eu i-am spus că suntem toți tineri și nu avem microbul corupției în sânge. La despărțire a rămas că pleacă înapoi la Roman și că fiecare se gândește.

Nu cred că au trecut 2 ore și m-a sunat să merg la sediul USR din Târgu Neamț să mă “cunoască” o parte din colegi. Nu aveam nici cea mai mică idee ce linșaj va urma acolo. Dar regret că m-am dus. Am nimerit singur în mijlocul unui interogatoriu, între niște oameni mici, simpluți și speriați, cu fix aceleași mentalități ca la PSD –  că vine Peiu cu echipa lui și le ia lor locul. De parcă despre asta era vorba. Se pare că ei din politică doar atât au priceput. Din nou discuții despre “ai noștri și ai lor”, nimic despre oraș, despre cetățean, zero viziune, zero proiecte, trecute, prezente sau viitoare. Unul dintre ei în special, avea un comportament aproape isteric. Suficient cât să plec de acolo scârbit.

S-a mai auzit și că ne intermediază Răzvan Cuc intrarea în USR. Nu l-am văzut în viața mea pe omul ăsta, altfel decât la televizor. Nu ne cunoaștem. Și nici nu-mi doresc în mod deosebit, pentru că nu am o părere bună despre el. S-a suprapus în mod absolut nefericit cu un alt episod în care Iulian Bulai a fost surprins discutând cu Răzvan Cuc și niște jurnaliști cu imaginație ceva mai bogată (sau poate rău intenționați) au speculat că despre asta ar fi fost vorba. Acum imaginați-vă și voi pentru o secundă cum ar fi fost ca un membru de la vârful PSD Neamț, să intermedieze o echipă plecată din Pro România, necunoscându-ne pe niciunul dintre noi, nu oriunde, ci în USR. Noaptea minții!

Am rămas cu un gust amar după toată această experiență și am continuat să activez independent și să cresc echipa din jurul meu.

Candidatura independentă

În 2020, am decis să mă înscriu în cursa electorală pentru posturile de primar și cel de consilier local. A fost o e perioadă grea, complicată cu formalități complexe și cu multe situații încurcate, în urma cărora aș fi putut rata înscrierea. Pare că statul face tot posibilul să încurce candidații independenți. Poate că publicul trebuie să știe că ai nevoie de un mandatar financiar, care trebuie să fie expert contabil. Și majoritatea experților contabili, nu vor să facă asta. După nenumărate telefoane, am găsit în sfârșit pe cineva la București care a acceptat să mă ajute.

La primărie am obținut un onorabil loc 4, după ce 391 cetățeni ai orașului au ales să-mi acorde încrederea lor. Pentru Consiliul Local am obținut 261 voturi.

Episodul USR 2

După alegerile din 2020, deși  scorul meu a fost unul mic, am realizat totuși că niște cetățeni (câteva sute) mi-au acordat încrederea lor.  Și trebuia să dau cumva o voce încrederii lor în administrație, chiar dacă eu mă aflam în afara ei. Se fac anul acesta 4 ani de când particip la ședințele de Consiliu Local, în calitate de “consilier local informal”. Am fost acolo prezent aproape mereu, urmărind cine și în folosul cui lucrează. Cine vine cu inițiative. Cine absentează. Cine doarme pe scaun.  Am transmis live ședințele ori de câte ori a fost posibil și am ridicat probleme semnalate de cetățeni, care necesitau o atenție imediată din partea administrației, unele dintre ele fiind și rezolvate ulterior.

Tot în această perioadă, m-am apropiat de echipa nouă a celor de la USR,  echipă ce a fost la fel de activă ca și mine la ședințele de consiliu, echipă în care după alegerile din 2020 au avut loc niște schimbări majore. În sensul că au trimis la plimbare mai mulți dintre “certăreții” care nu făcuseră nimic și au venit oameni noi, cu mai multa minte, mai multă inițiativă și preocupări foarte similare cu ale mele. Ca o consecință naturală, am reluat discuțiile cu conducerea de la Piatra Neamț, am devenit membru și acum candidez din nou, de data aceasta sub sigla lor.

Acum, dacă experiența mea în politică stă sau nu sub semnul traseismului, vă las pe fiecare dintre voi să judecați, în concordanță cu valorile individuale. Cert este că în tot ceea ce am făcut, am încercat mereu să nu mă abat de la un drum al meu, pe care eu îl consider drept, curat, ambițios.

Știu că poate părea un clișeu, dar dacă nu îți place partidul, votează omul.
Sunt unul dintre voi. Născut și crescut aici. Aici trăiesc. Aici muncesc. Aici vreau să îmi cresc copiii și să îmbătrânesc. Și când voi fi bătrân, vreau să mă plimb străzi cu fruntea sus, să mă salut cu toată lumea, nu să mă privească urât trecătorii, așa cum pățesc în prezent alți foști primari.

Dacă poți crede asta, atunci îți cer în modul cel mai sincer să ai încredere în mine că voi face ceea ce trebuie pentru orașul nostru. Și să-mi acorzi votul tău!